Sentimente de dimneata cap.I

Ma trezesc de dimineata intr-un pat gol, pustiu. Sentimentul de singuratate este amplificat parca de faptul ca patul este dublu. Am o senzatie ciudata in mine, ma simt de parca s-ar fi intamplat ceva rau, dar cred ca e doar singuratatea... isi face de cap in interiorul meu. Sunt singura de ceva timp si nu sunt asa pentru ca as suferi din oarecare cauza. E greu parca sa fi departe de persoana iubita, de persoana de care esti legat in permanenta. E greu sa nu poti sa-i spui nimanui "buna dimineata" cand esti obisnuit sa te trezeasca niste sarutari pe gat.

Ma ridic din pat, imi fac o cafea, fumez o tigara si ascult putin jazz ieftin. Imi lipseste!

Imi lipsesc buzele moi si umede care ma saruta de dimineata. Imi lipsesc mana si degetele catifelate care imi mangaie trupul gol de sub patura. Imi lipseste nasul care ma adulmeca precum un animal gata sa-si atace prada. Imi lipseste parul pe care il trag de fiecare data cu atata pasiune...

Imi lipsesc partidele de amor, atunci cand lumina se strecoara printre deschizaturile de la jaluzele si creeaza o atmosfera feerica...

Imi lipsesc sarutarile de pe gat care ma trezesc in fiecare dimineata. Sunt obsedata de el, de ceea ce imi face si cred ca si el e obsedat de mine, de faptul ca ma las condusa de el.

Da, stiu, sunt jalnica, ma duc sa-mi beau cafeaua, imi fumez tigara si incerc sa mai descriu cate ceva din diminetile magice.